alouette uette

Am plecat de-acasa,si par atat de sigura dar nu stiu incotro ma duc,simplu nici nu imi mai pasa.am sa ajung undeva departe.Sarbatoriile de Iarna imi provoaca starii emotionale puternice.Am o placere deosebita in noptile de iarna sa ma plimb pe strazi si sa ma uit la blocuri,numar cate geamuri sunt luminate si cate nu,acolo unde e lumina sunt suflete acolo e bucurie,speranta,viata.Parca imi bate inima mai tare,cand fac asta.

Era intr-o dimineata,nu il vedeam prea clar ,’ma mintea- ( ca o sa treaca toate) ’.Tic-tac tic-tac, tic-tac ….nu era ca restu-era un simplu El.asa a inceput 1001 noptii al nostru,ne-am promis: facem cu randul seara la povestii.Azi tu una, maine eu alta ,si poate vom reusi sa facem un final fericit din povestile neterminate.

nu inseamna ca nu plang daca nu am obrajii,ohhh…jurnalul unui an si gri si portocaliu cu subtile nuante de verde,se termina ,asta nu ma ajuta cu nimic dar e un pic mai bine,orice sfarsit e un inceput,scap de unele,vin altele si asta e circuitul des intalnit.Hai zambeste nu lasa privirea care imi rupe sufletul,curand vei muta muntii din loc cu ,ea.

P.s – paseste usor peste umbra mea,sa nu deranjezi ,gandul.