Azi noapte am crezut ca mor.
Am vorbit cu Marele-Sef si l-am rugat sa ma ia atunci, pe loc ,ptr ca durerea era prea mare.
Si am asteptat zvarcolindu-ma in pat intr-o camera rece - ( ce-i drept a mea ).....si iar vreau sa inteleg ce mi se intampla si iar vreau un inteles si iar simt ca ma pierd prin coridoarele imbarligate si complicate ale creierului meu.
Si iar am senzatia clara ca sunt din aceasta lume , dar si certitudinea ca nu-i apartin.
Si imi e dor de -acolo...si mi-e asa greu pe lume.
Nu vreau sa te superi Batrane e , foarte frumos, dar mi-e asa greu.
Incerc sa nu judec pe nimeni si nimic. Dar nu pot scapa de obsesia de a gasi un inteles--de cate ori CRED ca am gasit un raspuns, de fiecare data mi se demonstreaza ca am gresit, si uite asa raman din nou numai cu intrebari si fara niciun raspuns.Imi dau seama ca tot ce credeam ca stiu de fapt nu stiu, DECI tot e bine,am o certitudine : - ca nu am habar de nimic. Ba nu am doua. Prima ca exista Dumnezeu.A doua ca o iubesc pe mama .Uite ca deja sunt 3 si daca as continua probabil ca s-ar aduna mai multe.
Concluzie : Doua randuri mai sus,am zis ca am certitudinea unica ca nu stiu nimic.Doua randuri mai
jos, am negat tot si am gasit trei certitudini ....Si care e intelesul? Ca totul e in miscare,ca....gata,iar am obosit si iar am ramas numai cu intrebari.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu