Fotografii.Multe.Cu strabunica pe care nu am cunoscut-o.Cu o alta planeta, parca.Cu regele Carol.
De ce aproape intotdeauna cand ne fotografiem zambim?Aproape intotdeauna aratam ca suntem fericiti.
Poate ca in subconstient vrem ca inaginea nostra sa ramana asa , a unor oameni fericiti.Si e bine asa.Asta ar trebui sa ramana dupa noi.Nu imi place sa fac fotografii sau sa mi se faca , insa din cand in cand mai trebuie ,am facut 20 de pozitii,asist apoi la o demonstratie inspaimantatoare.Alegem un portret absolut inexpresiv.Hotarasc sa-l stergem.Mi se spune stai sa vezi ... Si pe computer se adauga umbre, efecte de lumina, se modifica textura, culoarea.Rezultatul e icredibil.Imaginea acum are mister, gand, culoare .Si atunci? Daca dintr-o imagine absolut inexpresiva, adaugand efecte,rezulta un portret innobilat de gand,ce merit mai am eu?Care e contributia factorului uman ? .......
interesanta ideea...
RăspundețiȘtergere