Astazi la trei si un sfert...

'' Cand am visat-o ultima oara, statea singura in spatele unei oglinzi.Cred ca astepta de multa vreme,de cand ma visase ultima oara.Cumplita rabdare.Si imbracata in alb de mireasa.Si fara sa spuna un cuvant.Asa,ca si cum nu-i nimic,trebuie sa vina mirele,ca doar nu-i nebun sa se faca de rasul lumii,sa-si bata joc de atata frumusete!
Ma trezesc singur.Nu-i pentru prima data.Singur si naucit de impresia visului.Singur...si dupa o viata intreaga.Ceva, nu stiu ce,ma determina sa caut in cutia postala.Un paianjen hodorogit,imi intinde o scrisoare.Citesc: ''Te felicit pentru vis,este adevarat,vin astazi,la trei si un sfert,trenul cu fluturi nu intarzie niciodata,daca vrei, poti sa ma astepti,duca-se incolo atata rabdare!''
Cum sa nu ma duc in gara?Cum sa n-o astept?Nici o mireasa nu trebuie sa ramana sau sa ajunga in singuratate.E pacat.E cea mai coplesitoare imagine.Cum,oare,sa coboare o mireasa din trenul cu fluturi si sa nu gaseasca pe nimeni,macar pe mirele pe care nu l-a vazut niciodata?
Peronul este pustiu.La ora trei si paisprezece minute,difuzoarele huruie lapidar: ''Trenul cu fluturi s-a rasturnat din motive necunoscute,nu exista supravietuitori!''

Ajung acasa.Relexiv,deschid cutia postala.Acelasi paianjen ,aceeasi scrisoare.Apoi,aceeasi gara.Acelasi tren.Nu coboara nimeni.Tocmai in ultimul vagon,un sicriu invelit cu fluturi.Deschid capacul.Doar o rochie de mireasa,doar o singura rochie asezata pe o oglinda in care vad mirele si visul acela incremeniti in mijlocul desertaciunii. ''

        

            P.s- transmit si eu mai departe ,povestea !